Înșeală-mă, dar fă-o frumos, fără ca eu să știu.

Majoritatea femeilor cu care am stat de vorbă îmi spuneau că nu vor să știe dacă partenerul lor stabil și oficial le înșeală. Zic ele: Atâta vreme cât bărbatul o face cu cap, fără ca eu să aflu, se cheamă că e băiat deștept și anume respectivul fapt nu se pune la calcul. Bine, bine, zic eu, dar chiar nu vrei să știi lucrul ăsta despre bărbatul cu care dormi de patru sau opt ani în același pat și cu care îți petreci 80% din timpul liber? Nu, vine invariabil răspunsul.

Eu, gândindu-mă la propria mea persoană, simt că mă ia durerea de cap: adică prietena, iubita sau nevasta mea ar putea să mă înșele și apoi să mă mintă în față cu zâmbetul pe buze spunându-mi că a fost la o cafea cu fetele în oraș? Iar dacă o spune frumos sau deștept, se cheamă că totul e bine, că anume actul adulterin dispare în neant, se evaporă, se pierde ca măgaru-n ceață, ca și cum n-ar fi fost? La dracu, e intolerabil. Eu vreau să știu adevărul cu orice preț, zic viteaz, bătându-mă cu cărămida în piept. Vreau dreptul la liberul arbitru. Să plec sau să rămân. Dar să stiu exact cum stă treaba.

Ei bine, femeile cu care am vorbit (nu extrapolez, nu generalizez, nu emit adevăruri universal valabile, doar zic) nu vroiau să știe. Păi de ce, întreb eu? Nu știau, nu puteau sau nu vroiau să-mi răspundă pe înțelesul meu, să prind ideea și sensul.

Acum câteva minute în urmă, căutam pe net informații depre un curs. Dintr-una în alta, am aterizat absolut din întâmplare pe un post din 2010 de pe SmartWoman. Sub un pseudonim feminin, o fată (bănuiesc) scria despre monogamie sau mai corect spus despre inexistența ei în cazul cuplurilor actuale. Apoi, absolut șocant și neașteptat, pe la mijlocul postului a venit răspunsul argumentat, un punct de vedere feminin extrem de coerent exprimat la frământarea mea anterioară. Citez:

"Sustinem ca vrem sa stim adevarul. Si eu inca mai sustin asta. Mai bine o viata adevarata decat una traita in minciuna, nu? Si cu toate astea, cu ce te ajuta adevarul? Daca premisa e ca monogamia nu exista si ca orice e posibil in viata, cu ce te ajuta sa stii daca te insala sau nu, atata timp cat tu nu ai nici cea mai mica idee? Daca reuseste sa te faca fericita si sa nu-ti dea nimic de banuit, ai fi proasta sa-ti sabotezi singura aceasta stare de bine. Si bun, afli adevarul. Te-a inselat. Ori pleci si dai peste altul si altul si altul care va face fix acelasi lucru la un moment dat. Si esti nefericita. Ori il ierti, alegi sa “treci peste” si tot nefericita esti. Asta pentru ca ai vrut adevarul, na adevarul.

Adevarul e ca “nu treci niciodata peste.” Reminiscente vor exista mereu. Simturile ti se vor ascuti. Si dorinta de a fi langa cel iubit se va transforma in dorinta de a-l prinde pe picior gresit. Si il vei pune invariabil si uneori inconstient sub o lupa. Ii vei analiza fiecare miscare si asta iti va manca toata energia. Si vei cauta inconstient greseli, pentru ca nu vei mai putea avea niciodata incredere, pentru ca ai pornit de la premisa ca “trebuie sa-ti fie fidel.” Si vei cauta pana vei gasi. Si chiar daca nu va fi nimic de gasit, tu tot vei interpreta lucrurile de asa natura incat sa fie ceva flagrant. Asadar, repet: Cu ce te ajuta “adevarul”? Acest adevar dupa care ravnim cu totii. De ce mi-as dori sa-mi fie rau? De ce mi-as dori sa ma chinui singura?"

Vorba profesorului meu din facultate: înțeleg și accept existența acestei idei dar nu o aprob. Da măcar am scăpat de dilemă.

Primele impresii primite despre Proiectul Kulturkombinat

Am muncit cu toții la birou, am făcut multe scheme tehnice și am vorbit cu o grămadă de lume. Despre proiect, normal. Sintetizând, primele impresii arată cam așa:

• Pentru că nimeni nu este pus la muncă în vreun fel pentru acest proiect, toată lumea a fost extrem de entuziasmată: "Adică nu trebuie să facem nimic, doar să ne distrăm, să bem bere și să dormim la umbră? Suuuuuper proiect, scrie-mă pe listă primul, megavoluntar". De unde am dedus că dorința de a munci la ceva și pe-undeva a cam dispărut, mai licăre așa un pic, de bun simț, cât să nu strige lumea după noi.
• Toată lumea vrea să foloseasca proiectul pentru a se combina în Vama Veche pe plajă sau prin zonă. Oameni serioși, corporatiști (femei și bărbați deopotrivă, pentru a respecta adevărul istoric), cetățeni cu cariere frumoase ard de nerăbdare să-și pună poalele-n cap la malul mării, departe de îndatoririle de acasă. Am dedus că toată treaba asta se poate trage și de la căldura de afară (intensificarea secrețiilor hormonale zic manualele).
• Am primit câteva idei de dezvoltare ulterioară a proiectului, pe care le suspectez că ar fi extrem de subiective, că adică ar servi la fix interesul ascuns al unora. De pildă să încurajăm mișcarea swinger-ilor, să facem așa un fel de insulă special pentru ei. Cu liste, înscrieri, mese rotunde și apoi seminarii practice. Le-am răspuns că ar fi mult prea apăsată treaba și că nu e momentul, locul și proiectul potrivit. Un refuz cât se poate de politicos, cu o mică portiță lăsată: poate altădată. Am fost catalogat ca super-obtuz în gândire. O altă idee a fost să promovăm un spațiu pentru meditație și introspecție, cu ghid specializat pentru găsirea eu-lui interior. Cu sau fără yoga, cu sau fără elemente ezoterice.
• Chestiunea nudismului în Vama Veche a fost abordată aproape de toată lumea. Adică ziceau că ar fi foarte bine dacă s-ar putea face în continuare nudism în Vamă, ideea ar trebui îmbrățișată și susținută de mult mai multe organizații, fundații sau asociații. Cam jumătate din persoane ar fi dispuse să facă ele însele nudism dar numai dacă ar fi totul deosebit de sigur și neproblematic plus încă vreo cinci condiții care în mod real ar putea fi îndeplinite numai pe fundul oceanului sau în vârf de munte. Le-am explicat că nudismul în Vama Veche s-a dus dracului acum multă vreme în urmă. Eu personal am renunțat după ce am fost apostrofat serios de mai multe familii cu copii mici ce se cremuiau de zor pe șezlongurile de plastic, că cică cum de nu-mi este rușine să stau așa în fața copiilor, ce fel de exemplu sunt eu, și cum de n-am cei șapte ani de acasă că după față nu par vreun dobitoc. Este adevărat că eram exact în milocul Vămii, în fața fostei Salsa, dar asta nu înseamnă că trebuia să mă duc cinci kilometri mai încolo și să stau ca proscrișii ascuns în spatele vreunei stânci mult dincolo de epavă, direct la porumb, doar pentru că așa-mi plăcea mie să stau. 
• La capitolul muzică ne-am împiedicat serios. Fiecare dorea alt gen. Treaba interesantă era că toți vroiau să pună muzică, și anume propria lor muzică, dar nimeni nu era dispus să asculte muzica pusă de alții. Adică situația a devenit asemănătoare cu cu cea din blogosferă. Toată lumea își face blog și scrie harnic tot ce-i trece prin minte sau crede că dă bine la public dar nimeni nu este dispus să citească blogurile celorlalți. Avem o grămadă de "scriitori" în domeniu dar foarte puțini "cititori". Carevasăzică la capitolul muzică pusă la Kulturkombinat, treaba a rămas ca-n gară. Eu personal simt că lucrurile se vor regla singure, într-un fel sau altul.

Rezumând, proiectul Kulturkombinat din Vama Veche este minunat, atâta vreme cât nimeni nu trebuie să facă nimic în mod special și mai ales nu trebuie să scoată nici un ban din buzunar. Chestia cu nudismul a fost abandonată pe drum iar treaba cu muzica tragem nădejde că se va tranșa cinstit și corect ulterior la o bere. Sau la mai multe.

Proiectul Kulturkombinat: Cine suntem noi

• Suntem un grup de entuziaști creativi care în timpul anului dăm cu sapa în București sau Berlin. Unii dintre noi activează la Kulturhaus Bukarest, de unde și asemănările de stil. Gache este mai cunoscut prin oraș ca "Gache de la Interbelic din centrul vechi".
• Kulturkombinat nu este un club și nici o societate comercială ci un proiect 100% non-comercial.
• Kulturkombinat nu este filiala Kulturhaus din Vama Veche, și nu are absolut nici o relație juridică cu el. Deși amândouă denumirile încep cu Kultur, nu este aceeași Mărie, cu sau fără altă pălărie.
• Spațiul din Vama Veche unde se desfășoară proiectul Kulturkombinat este în proprietatea noastră de opt ani. Chiriașul nostru din ultimii ani a fost clubul Goblin din București. 
• Un proiect absolut asemănător a fost implementat la Berlin acum trei ani și a avut un succes uriaș.

Proiectul Kulturkombinat: Durata proiectului

• Proiectul a luat ființă în primăvara lui 2013 și se va desfășura pe perioada verii 2013 în Vama Veche.
• Proiectul a fost conceput cu titlul de experiment și are o perioadă de derulare limitată la sezonul estival 2013. 
• În cazul în care rezultatele experimentului sunt pozitive, iar cererea publicului este pe măsură, durata acestui proiect se poate extinde și la următoarele sezoane estivale. Inclusiv de 1 Mai. 
• Cuantificarea gradului de succes al proiectului are în vedere atingera țelului principal: coagularea unei comunități ce are ca punct comun socializarea și share-uirea de idei, trăiri, senzații, opinii pe orice temă. Adică mai lăsăm la o parte singurătatea și ne bucurăm împreună. Fără să conteze câți bani avem prin buzunare sau cât suntem dispuși să cheltuim.

Proiectul Kulturkombinat: Din ce constă proiectul?

• Este un experiment social urban în întregime non-comercial, inițiat în laboratorul de creație din București și pus în faptă la Vama Veche în vara lui 2013.
• Proiectul constă din punerea la dispoziția publicului din Vama Veche în mod absolut gratuit și necondiționat a unui spațiu de 500 mp, amenajat ca un club (construcție provizorie de lemn plus terasă) inclusiv utilitățile necesare (apă curentă și racord de energie electrică), mobilier, etc. În acest spațiu nu va avea loc nici un fel de act comercial, nimeni nu vinde nimic, nimeni nu cumpără nimic. Firește că se poate mânca și bea în acest loc, dar numai ce-și aduce lumea de prin alte părți, fie ele chioșcuri, plăcintării, gogoșerii, magazine alimentare, alte baruri sau cluburi. Nefiind o unitate comercială, desigur că nu există nici un fel de angajat prin zonă, fie el personal de curățenie sau supraveghere, DJ, portar, bodyguard, băgător de seamă sau șef. Totul se desfășoară normal, toată lumea este egală în drepturi, fiecare este liber să facă ceea ce dorește, desigur cu condiția de a nu-i deranja sau agresa în vreun fel pe cei din jur. Și cu rugămintea de a-și strânge propriile gunoaie sau sticle goale pentru a lăsa locul curat celor ce vor veni după el. Nefiind o unitate comercială, desigur că nu există nici un program de funcționare. Toată lumea intră când dorește și pleacă atunci când se plictisește. Singurul țel al acestui proiect este SOCIALIZAREA, share-uirea ideilor, opiniilor, trăirilor, senzațiilor sau bucuriilor cu cei din jur, fie ei cunoscuți, amici, prieteni sau străini.
• Orice manifestare culturală, artistică, literară sau încercare de manifestare de acest tip este binevenită. Nu există nici o regulă specială. Nu există nici un juriu sau vreo altă entitate superioară ce stabilește calitatea actului artistic ce poate avea loc în spațiu, cei din jur fiind singurii calificați să-și dea cu părerea sau să decidă ce și cum. Chestie valabilă și pentru cine ce muzică pune în zonă. Sau cine ce cântă. Sau la ce instrument cântă. Carevasăzică toată lumea se poate exterioriza cum are chef, dar dacă manifestarea sa eminamente artistică devine supărătoare pentru cei din jur, este rugat să o lase mai moale.
• În cadrul acestui proiect, totul se desfășoară pe principiul liberei inițiative și a voluntariatului. Nimeni nu este rugat sau obligat să facă ceva în mod special. Nimeni nu este plătit să facă ceva în mod special. Toată lumea face ce vrea, atunci când vrea. Respectând regulile sociale și pe cei din jur.  Și ținând cont de bunul simț elementar. 
• Nu vor fi concerte muzicale organizate și desfășurate după un orar sau calendar fix. Dacă vreo formație, membru al vreunei trupe, artist, actor, regizor, mim, păpușar, specialist în drept internațional sau guru yoga trece prin zonă și are chef să se producă, este binevenit să o facă. Atât cât are chef și când are chef. La orice oră din zi sau din noapte.
• Nu există un calendar expozițional pentru fotografii, grafică, picturi, mărțișoare, breloace sau artă monumentală. Nu există nici vernisaje cu șampanie și pișcoturi. Dacă cineva dorește să arate celorlalți propriile sale creații artistice de tip vizual pe orice fel de suport, este liber să o facă. Își poate expune operele fără nici un fel de opreliște dar își poartă singur de grijă căci nu există paznic la intrare și nici vitrine de sticlă.   

Proiectul Kulturkombinat: De ce acest proiect?

• Pentru că relațiile interumane au fost și continuă să fie din ce în ce mai pervertite de bani și de foloase materiale imediate.
• Pentru că în ierarhia individuală de valori pe locul cel mai de sus stă banul. Totul se măsoară în bani. Și invers, dacă ai bani se cheamă că ești mai deștept, mai frumos, mai înalt, mai creativ, mai erudit, mai plin de succes, mai realizat în viață, și în mod automat ai mai multe drepturi, carevasăzică ți se cuvine mult mai mult. Ceilalți trebuie să se dea la o parte din drumul tău, să nu încurce locul aiurea. 
• Pentru că în viața de zi cu zi am devenit cu toții "hârciogi". Adunăm proprietăți, posesii, participații la fonduri de investiții sau pensii private, numerar în contul bancar personal, mașini, case de vacanță, haine de firmă, poșete, televizoare cu diagonala de doi metri, etc. Credem cu tărie că adunând mai mult vom avea parte în mod obligatoriu de o fericire mult mai mare și mai intensă. Și desigur pentru o perioadă mult mai mare de timp.
• Pentru că relațiile sociale s-au transformat în "a vedea și a fi văzut", "a arăta" celor din jur bunăstarea noastră. Suntem definiți cum ar veni prin ceea ce avem și am cumpărat cu bani cât mai mulți. Și bineînțeles "să crape prietenii mei de ciudă că eu am și ei nu au". Apoi, vine aproape automat ideea: "eu sunt deștept pentru că am și tu ești fraier pentru că nu ai".
• Pentru că relațiile comerciale ne sunt impuse împotriva voinței noastre. Un produs sau un serviciu ne este oferit contra unei sume. Prețurile și condițiile cu care trebuie să cumpărăm sunt stabilite "de către ei". Noi nu avem dreptul să negociem, să interpretăm, să intervenim. Avem voie doar să acceptăm condițiile impuse sau să plecăm. "Take it or live it". Și anume repede, că ne grăbim. Și nu avem timp de pierdut. Căci timpul înseamnă bani. Și se cheamă că stă producția, deci facem pierderi.
  Nici o discuție pe picior de egalitate. Raportul de forțe este net în defavoarea noastră. Noi suntem "consumatorii" iar ei sunt producătorii sau generatorii de produse sau servicii, de prestații comerciale, artistice, culturale sau de orice fel. Ei sunt "investitorii". După cum spuneam, noi suntem consumatorii pasivi.
  Prin acest proiect, încercăm să creăm o stare de egalitate între "producători" și "consumatori". Noi producem un act artistic de orice fel, noi "îl consumăm". Noi punem orice fel de muzică, noi ascultăm respectiva muzică pentru că ne place. Noi fotografiem, noi ne expunem public pozele, noi le admirăm sau le criticăm pentru că vrem să share-uim stările sau senzațiile pe care le-am avut. Sau desenăm. Sau recităm poezii. Noi facem murdărie, noi curățăm pentru că tot noi vom sta acolo. Noi aruncăm sticlele goale pe jos, tot noi le adunăm pentru că ne încurcă. Prin asta, noi devenim din pasivi, activi. Și tot prin asta, devenim o parte a unui întreg. Adică, începem să interacționăm cu oamenii din jurul nostru. Pe principii de egalitate. Începem astfel să influențăm ce se întâmplă în jurul nostru. Începem să simțim că acei necunoscuți din jurul nostru ne sunt aproape. Ne punem energiile și modul de a percepe lucrurile la comun. Și ne bucurăm tot la comun de ele. Dacă intrați într-un club gol, chiar dacă muzica este pe gustul vostru, nu aveți chef să dansați. Dacă în schimb în jur este aglomerat și toată lumea dansează, se cheamă că "este atmosferă". Și aproape automat începeți să dansați și să vă bucurați. Să simțiți "vibe-ul". Cei din jur sunt necunoscuți dar sunt egalii voștri. Energiile lor puse la comun generează astfel starea, "atmosfera". De acea energie vă bucurați. 
• Pentru că devenim din ce în ce mai singuratici. Nu comunicăm, nu interacționăm, nu share-uim stări, senzații, trăiri, idei, concepte, păreri, opinii, bucurii, împliniri cu cei din jurul nostru: colegi, prieteni, amici, străini. Ne înconjurăm de ziduri pentru că nu ne simțim în siguranță. Suntem agresați din toate părțile și asta ne face să ne apărăm. Suntem tot timpul în defensivă. Și "ținem garda sus". Cel de lângă noi este un potențial inamic. Sau oricum e măcar "dubios".
• Pentru că vrem să devenim din pasivi, activi. Nu vrem să conteze banii noștri ci ideile noastre. Și felul nostru de a gândi. Și faptele noastre. Și comportamentul nostru. Vrem să fim respectați pe măsura respectului pe care și noi îl acordăm. Considerăm că asta ne definește cel mai bine. Nu vrem să fim catalogați după sumele pe care le avem în buzunare. Și să fim bineveniți numai dacă suntem dispuși să cheltuim sălbatic. Vrem să fim creativi și să fim judecați după creativitatea noastră nu după etichetele hainelor. Vrem să ne exprimăm și să îi lăsăm pe ceilalți să se exprime. Sau să îi ajutăm să se exprime. Liber și fără constrângeri. Și să ne bucurăm împreună.

Proiectul Kulturkombinat: De ce îl inițiem în Vama Veche?

• Pentru că am crescut cu nopțile din Vama Veche.
• Pentru că purtăm tot timpul cu noi în suflet o nostalgie pentru acele nopți din Vama Veche. Din copilărie sau studenție. Și de după, când eram deja angajați dar așteptam zece luni pe an concediul sau măcar un weekend mai liber să dăm o fugă. Sau un 1 Mai cu o zi liberă suplimentară.
• Pentru că Vama Veche ne exprimă cel mai clar și concis ideea de "libertate", "ruperea zăgazurilor din noi", "scoaterea la suprafață a bestiei ce zace în interior", "apusul sau răsăritul soarelui", "băutul minților", "târâtul în patru labe", "reveria și melancolia adolescenței sau a primului sărut".
• Pentru că "Vama Veche nu mai este ce era". Suntem conștienți că nu putem să ne întoarcem în timp și să ne retrăim la infinit senzațiile de altădată dar nu vrem nici să ne distrugem amintirile prin coliziunea cu prezentul brutal. Și să plecăm apoi cu coada-ntre picioare bombănind în surdină: "Nu mai calc niciodată prin Vamă".
• Pentru că avem nevoie de o "insulă de non-comercial" într-o "mare de comercial". Și asta ne-ar trebui cel mai mult în Vama Veche. În rest, putem supraviețui la noi în oraș bombardați și agresați zi de zi de oferte comerciale. Dar avem nevoie de o pauză pentru a ne aduna puterile. Anume vara. Anume undeva în Vama Veche.
• Pentru că unsprezece luni pe an muncim din greu să ne câștigăm existența. Și asta ne face să suferim de insomnie, stres, stări depresive, anxietate, burn-out, fobii. Și simțim nevoia unei deconectări. Să ne petrecem mai mult timp cu noi înșine. Să ne întoarcem înspre interior. O lună sau o săptămână sau o zi pe an, după caz, serviciu, timp și banii disponibili de prin buzunare. Să nu ne mai verificăm de cinci ori pe zi mailurile. Și să răspundem rapid la ele, presați de timp. Să nu mai lucrăm "multitasking" făcând trei lucruri în același timp. Să plecăm din București sau din oraș. Să "tăiem frunză la câini" cât e ziua de lungă. Și noaptea. Sau mai ales noaptea. Și să dormim apoi cât e ziua de lungă. Să ne relaxăm. Să stăm tolăniți pe nisip.
  Unde am putea face toate lucrurile astea mai bine decât în Vama Veche? Ca în studenție sau copilărie.
• Pentru că vrem să bem o bere cu prietenii de ocazie sau cu necunoscuții. Vrem să discutăm ore-n șir despre filozofii mărunte. Sau despre metafizică. Sau vrem să fim lăsați în pace. Două ore sau două zile. Vrem să "ne bem mințile". Vrem să dansăm pe nisip. Vrem să prindem răsăritul apoi să dormim toată ziua undeva la umbră. Vrem să ne bem cafeaua de dimineață la asfințit.